Inteligent, dornic sa reuseasca si dispus la multe sacrificii.

Parteneriatul dintre cei doi este, banal numit, executive coaching. In realitate este un dialog creativ si eminamente constructiv intre doi oameni orientati spre performanta, succes sau, pur si simplu, crestere. Ambii stiu ce vor si ambii au multe abilitati. Coachul este ales de manager pentru ca, in cadrul parteneriatului lor, fiecare are de castigat.  

Probabil ca una dintre cele mai mari provocari ale managerului roman, in aceasta perioada, este nu aceea de a salva profitul sau chiar existenta companiei, ci de a isi dovedi lui insusi valoarea si, mai mult, de a putea fi un model pentru colaboratorii lui. Criza aceasta este, in mod absolut, o oglinda nemiloasa: in ea se ivesc, cu o claritate de clestar, toate caracteristicile – abilitatile si slabiciunile -  unui manager, asa incat si el si altii le pot vedea si analiza. Este o perioada in care toata lumea este fortata sa invete si sa se reconfigureze.

Si, tocmai intr-un astfel de moment, parteneriatul dintre manager si coach devine inca si mai important si profitabil. In fata oglinzii se afla o pereche care lucreaza pentru cresterea performantei; impreuna, ei descarca stresuri, limpezesc idei, creeaza solutii, privesc viitorul intr-o alta lumina si prezentul devine momentul in care se iau deciziile cele mai inspirate. Interesant este ca, desi in strainatate managerii de top sunt mandri de relatia cu coachul pe care l-au ales, in Romania multi se gandesc ca a avea un coach ar fi o dovada de slabiciune. Din fericire, pe langa acesti manageri singuratici si reticenti, se afla cei moderni si orientati spre invatare si autodezvoltare. Ei sunt cei care se pot privi cu satisfactie in oglinda si ei sunt cei cu care coachii se pot mandri ca au avut onoarea sa colaboreze. Amandorura le-a facut multa, multa placere.

***