“Sufletul vostru, adeseori, este un camp de lupta, unde ratiunea si judecata se infrunta cu pasiunile si poftele voastre.
Pot fi eu pacificatorul sufletului vostru, spre a schimba ura si dusmania din voi in unitate si melodie? Dar cum as reusi, afara numai daca voi insiva nu sunteti, de asemeni, linistitorii, ceva mai mult, prieteni ai chipului vostru interior?
Ratiunea si pasiunea sunt carma si panzele sufletului vostru mereu navigand. Daca panzele si carma voastra se rup, nu puteti decat sa va clatinati pe valuri la intamplare, ori sa ramaneti prinsi in impas in mijlocul marii. Fiindca ratiunea, de una singura dominand, restrange intregul elan; si pasiunea, liber lasata, e ca o flacara arzand pana la propria-i mistuire.
De aceea, fie ca sufletul vostru sa-si exalte ratiunea pana la inaltimea pasiunii, pentru ca astfel sa poata canta. Iar ratiunea sa va conduca pasiunea astfel, incat aceasta sa poata dainui in permanenta reinviere si ca pasarea Phoenix sa renasca din propria-i cenusa.”
Am ales acest text dintr-o minunata scriere a lui Kahlil Gibran, “Profetul”, pe care el insusi a vazut-o ca pe o esenta a spiritului sau “… De ce am scris si publicat, oare, atatea carti? Eram nascut, doar, pentru a trai si a scrie o singura carte, o carte a esentelor!”