“Diavolul a iesit la plimbare cu un prieten. Cei doi au vazut pe cineva in fata lor, aplecandu-se si ridicand ceva de jos.

-    Ce a gasit omul acela? Intreaba prietenul…

-    O frantura de adevar, i-a raspuns diavolul.

-    Si nu te tulbura acest lucru?

-    Deloc. Am sa-l las sa o transforme intr-o convingere!” (A.de Mello)

Ti-ai pus vreodata “sub lupa” convingerile? Te-ai intrebat vreodata ce spun convingerile tale despre tine?

Am vizionat de curand un film documentar despre Buddha. Marturisesc ca nu eram foarte bine informata asupra preceptelor budiste, insa am ramas surprinsa sa constat ca evidentiau lucruri descoperite in propria-mi dezvoltare personala.

Am crezut intotdeauna ca exista o esenta comuna a tuturor cailor de devenire a fiintei umane insa acum am vazut foarte clar acest lucru.

Probabil ca indiferent de calea pe care alegem sa o urmam, pentru un motiv sau altul, esenta este aceea ca pornim pe un drum al auto-cunoasterii si evolutiei noastre ca fiinte integrale si autentice.

Am putea spune ca societatea actuala este marcata de materialism iar omul contemporan de rationalism. Specific acestui rationalism excesiv este dorinta si nevoia de control. In virtutea acestei nevoi, omul a inceput sa fuga de umanitatea lui, de acea parte din el care-l expune la suferinta…pe care simte ca nu o poate controla suficient si de care se teme.

In ultimele zile am fost surprins sa constat ca din mai multe surse, aparent intamplator, imi veneau informatii similare. Concret, e vorba despre a fi conectat cu tine, si a ramane echilibrat - capabil de perspective si imagini de ansamblu. Adica sa iti pastrezi capacitatea de a vedea de sus sau de la distanta, situatia. In termeni NLP e vorba de pozitii ale perceptiei - adica sa adopti o pozitie de observator care e neutru si detasat. Si toate astea, per global, iti permit o deschidere spre informatii si resurse pe care un om blocat intr-o anumita perspectiva nu le mai are.

Se pare ca crizele au rostul lor - sa te faca sa iti exersezi si mai mult aceste abilitati, dar vai de cel care se identifica cu gandurile de cosmar si devine acele ganduri negative, care apar in diferite stari.

Una din experientele mele de acum 8-9 ani mi-a clarificat cumva o teorie personala pe care urma sa o regasesc tot mai des in jurul meu, in carti si filme - faptul ca suntem atrasi in cate ceva - un subiect, proiect, oportunitate sau o viziune de dezvoltare a unei afaceri .... si, desi poate ca mi-am stabilit care e modul in care doresc sa imi traiesc viata, in momentele acelea uit si ma implic pe cate o directie pentru o anumita perioada de timp ...... pana cand, probabil discrepanta intre ceea ce vreau de la viata si acea viziune e foarte mare .....si atunci ma trezesc spunand: " Iar am fost in transa, intr-un vis,... un vis care nu e al meu ... "  Din pacate, cateodata poate dura mai multe luni sau chiar si ani. Simteam ca am fost furat, ca timpul acela s-a dus si nu mai poate fi recuperat.

Apoi am invatat sa fac ceva in prezent, sa inteleg si sa merg mai departe promitandu-mi sa fiu mai atent.

Ce vrem sa exploram  in acest exercitiu complex de autodescoperire? Ce putem intelege prin “cocon”? Oare cum este viata intr-un cocon comparativ cu libertatea fluturelui?

Am profitat de cele cateva zile de sarbatoare si vacanta pentru a ma revedea cu cativa dintre vechii mei amici. Oameni foarte ocupati care nu au timp sa socializeze: sa dea un telefon, un mail, iar despre o iesire undeva cu greu poate fi vorba in tavalugul infernal al vietii lor.

Timpul este prea scurt pentru unii dintre noi.