Este o intrebare pe care o aud des si la care voi incerca sa raspund, fara a pretinde sa epuizez un subiect atat de amplu…

Intr-adevar conceptul de “dezvoltare personala” este precum o umbrela uriasa: a face o facultate, a citi o carte, a medita, a vedea o piesa de teatru, a participa la o conferinta, a socializa, a parcurge un program de dezvoltare personala, a face coaching…sau psihoterapie, a iubi, a suferi…toate acestea si multe altele pot insemna “dezvoltare personala” in masura in care cel care le traieste, le parcurge, le experimenteaza, este capabil sa o faca in mod constient, prezent, astfel incat sa beneficieze in mod real, optim, de experienta traita.

Intr-un mod mai centrat, dezvoltarea personala cu ajutorul unui coach, prin diferite tehnici si metode de coaching inseamna tocmai a invata, a-ti reaminti, a exersa sa fii prezent in mod real in propria experienta de viata, sa beneficiezi de ea in modul cel mai bun cu putinta, sa fii flexibil si sa inveti din experientele mai putin placute, sa te bucuri si sa obtii rezultate maxime din cele reusite. Acest mod structurat de dezvoltare personala inseamna sa te re-cunosti, sa-ti descoperi si sa-ti folosesti resursele si calitatile pentru a creste, sa inveti sa-ti privesti “defectele” ca pe niste zone de dezvoltare si nu ca pe niste handicapuri, sa te re-definesti, sa-ti re-creezi imaginea de sine, sa inveti sa te pretuiesti cu adevarat, sa ai incredere in fortele tale, sa-ti exersezi vointa si capacitatea de a-ti defini si atinge obiectivele, sa iti aduci aminte sa visezi, sa creezi, sa ai idealuri…sa te bucuri de viata.

Cunoscandu-te mai bine, inveti sa-i cunosti si pe ceilalti. Apreciindu-te mai mult, vei invata sa ii apreciezi si pe ceilalti, sa le acorzi incredere. Asa vei reusi “sa-ti vindeci” relatiile, sa relationezi cu usurinta, sa-ti largesti cercul de prieteni…

Suntem fiinte sociale iar relatiile noastre ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa crestem daca stim unde si cum sa privim.

“ – Ce D-zeu faci, am intrebat-o pe maimuta, vazand ca scoate din apa un peste si il aseaza pe creanga unui copac.
- L-am salvat de la inec, a venit prompt raspunsul.” (A. de Mello)

Cat de des ti se intampla astfel de lucruri?...
Incerci sa salvezi pesti de la inec?
Te astepti ca melcul sa sara intr-un picior?
“Ti-ai inchipuit” vreodata ca partenerul tau este Maestrul Yoda in persoana?
Probabil te amuza si ti se pare ca intrebarile acestea nu ti se potrivesc, ba chiar iti jignesc nivelul de inteligenta… Ei bine, inteligenta nu este ingredientul principal in povestea noastra (sau nu neaparat acea inteligenta la care te gandesti tu) ci capacitatea de constientizare, inteligenta emotionala, obisnuinta de a nu te confunda cu ceilalti si invers, asteptarile implicite si nejustificate, etc….

Daca te-am ajutat sa intelegi ce inseamna “dezvoltarea personala” cu siguranta stii cu ce iti va fi de folos!

Cine esti? Cum te vezi?

Ce relevanta are asta pentru felul in care te integrezi in lume? Ce implicatii are asta in relatiile tale?

Ati observat cu cata usurinta observa oamenii defectele si nu calitatile, cat de des critica si cat de rar complimenteaza? Nu vreau sa fac o generalizare grosiera dar fara sa te straduiesti prea mult, balanta este atat de dezechilibrata incat este greu sa nu remarci…asta daca ai exersat putin rolul de observator.

O alta caracteristica a acestui aspect este ca in timp ce in cercurile sociale mai largi omul se mai cenzureaza in virtutea unor uzante de politete sau a grijii pentru propria imagine, pe masura ce cercul se restrange si ajunge sa se reduca la cercul de apropiati cenzura devine din ce in ce mai lejera si omul isi permite sa renunte pur si simplu la “manusile de catifea”. In general aceste aspecte nu sunt voite, nici macar constientizate…

Care sa fie totusi explicatia? Sa se coreleze cu imaginea personala si stima de sine?...Este o ipoteza. Nu fac decat sa consemnez cateva lucruri observate pur si simplu sau in contextul de lucru al dezvoltarii personale.

Am auzit nu de putine ori o remarca exprimata mai mult sau mai putin vehement: “Cine ma place, ma place asa cum sunt!”

Intrebarile care imi vin in minte la auzul acestei declaratii sunt:

• Cum esti? Ai putea sa spui intr-adevar cum esti?

• Tu te placi asa cum esti?

Este paradoxal ca de cele mai multe ori cand le cerem celorlalti sa ne placa “asa cum suntem”, noi suntem de fapt cei care nu ne placem. Este trist insa ca nu constientizam asta si proiectam asupra celorlalti propriile noastre sentimente. Masura acestui adevar ar putea-o da gradul de vehementa cu care facem declaratia…

Cum suntem noi de fapt si pe ce ne construim stima de sine?

Am vizionat de curand un film documentar despre Buddha. Marturisesc ca nu eram foarte bine informata asupra preceptelor budiste, insa am ramas surprinsa sa constat ca evidentiau lucruri descoperite in propria-mi dezvoltare personala.

Am crezut intotdeauna ca exista o esenta comuna a tuturor cailor de devenire a fiintei umane insa acum am vazut foarte clar acest lucru.

Probabil ca indiferent de calea pe care alegem sa o urmam, pentru un motiv sau altul, esenta este aceea ca pornim pe un drum al auto-cunoasterii si evolutiei noastre ca fiinte integrale si autentice.

Am putea spune ca societatea actuala este marcata de materialism iar omul contemporan de rationalism. Specific acestui rationalism excesiv este dorinta si nevoia de control. In virtutea acestei nevoi, omul a inceput sa fuga de umanitatea lui, de acea parte din el care-l expune la suferinta…pe care simte ca nu o poate controla suficient si de care se teme.

Adolescenții care au echilibru și armonie în viețile lor înregistrează rezultate excepționale, se simt importanți și valorificați, crează relații de succes și nu în ultimul rând, trăiesc autentic.

Coaching-ul pentru adolescenți dezvoltă un parteneriat bazat pe respect, comunicare, sprijin, suport și feedback susținut.

Rolul coach-ului este de a ghida și de a-i ajuta pe tineri să identifice și să își exploreze pasiunile și interesele, să-și construiască așteptări pozitive cu privire la viața și la relațiile lor, să-și stabilească obiective și provocări tangibile în viață și în carieră.

Cine sunt cei care participa la cursuri de dezvoltare personala?

Oare sunt satisfacuti de investitia facuta?

Sunt ei niste visatori care se plictisesc, care nu au nimic serios de facut?

Participantii cursurilor de dezvoltare personala sunt oameni obisnuiti, de varste diferite, lucrand in domenii diferite, avand studii diverse. Ce au totusi in comun, ce ii aduce impreuna la un curs de dezvoltare personala? Raspunsul este pe jumatate divulgat de intrebare…

Oamenii, indiferent de sex, varsta, statut familial sau social, nivel de studii, experimenteaza tot felul de evenimente mai mult sau mai putin satisfacatoare, sesizeaza ca au dificultati in comunicare, experimenteaza relatii dificile, provocatoare, traiesc dezamagiri personale, au momente de cumpana, de descurajare, isi doresc poate mai mult de la ei sau de la viata, pe scurt…cauta solutii. Cautarea - este ceea ce au in comun toti acesti oameni. Cauta succesul, cauta vindecarea, cauta sa se autodescopere, cauta performanta, cauta sa relationeze optim…cauta. Si pentru ca indraznesc sa-si puna intrebari, sa iasa din zona de confort, sa-si forteze limitele, rasplata lor este pe masura.