Daca ma uit printr-un geam, gasesc imediat macar doua calitati: sa spunem ca una e calitatea de a ma proteja de ceea ce se intampla afara si alta ar putea fi calitatea imaginii vazute prin el. Cand stau in casa si ma uit PRIN GEAM la salciile, brazii, iarba si mierlele din curte, primesc o experienta de observator static, vizual. Si atat. Hmm.

Ca sa transform un sistem rigid si fix, cum am putea defini geamul, intr-unul dinamic instabil va trebui sa ma misc… prin geam… in cioburi mii si mii… si astfel geamul va ajunge intr-o stare de echilibru instabil. Acum. Imaginati-va acele mii de cioburi dansand la o viteza de 100 de ori incetinita, cum plutesc in aer ca niste fluturi gratiosi, cu aripile sclipind in soare. Sunteti protejati si aripile lor va vor mangaia la acea viteza.

Am observat de-a lungul timpului ca de cele mai multe ori oamenii nu reusesc sa obtina ceea ce isi doresc nu pentru ca nu au resursele necesare (fie ele cunostinte, abilitati, informatii, conexiuni si relatii, etc), nu pentru ca nu ar avea optiuni (de multe ori sunt extraordinar de creativi in a genera idei si strategii care mai de care mai inovative si ingenioase), nu pentru ca nu stiu in ce directie sa o ia (multi stiu care este sensul, care e strategia cea mai potrivita, au planuri foarte clare si stiu exact care sunt pasii necesari) ci pur si simplu pentru ca nu implementeaza actiunile necesare pentru a ajunge la rezultatele visate, pentru ca amana, taraganeaza, aleg sa faca alte lucruri mai usoare, mai simple sau mai placute in locul celor care cu adevarat ar face diferenta intre esec si succes.

In workshopurile pe care le facilitez vad deseori oameni care sunt adevarate enciclopedii de sfaturi, cunosc numeroase retete de succes, au acces la surse de informatii sofisticate, sunt inconjurati de modele care au reusit si cu toate acestea nu reusesc sa utilizeze toate aceste resurse in favoarea lor. Fara o executie potrivita orice reteta, orice strategie, orice plan este doar o teorie care ar umple frumos inca o carte dintre zecile existente prin librarii despre “Cum sa.....”.

Un tanar intalneste pe strada o doamna in varsta, care il intreaba:

- “ Ce se intampla cu tatal tau? Nu a mai venit de ceva vreme la intalnirile saptamanale Christian Scientists, si este cel mai vechi membru, aproape ca a fondat societatea noastra.”

-“E bolnav si se simte foarte slabit”, raspunse tanarul.

Femeia rase si spuse:

- “Sunt doar gandurile lui si nimic altceva. Se gandeste ca e bolnav – nu e de fapt bolnav. Stii si tu , gandurile ne creeaza viata; devii ceea ce gandesti. Spune-i doar sa-si aminteasca de ideologia pe care ne-a impartasit-o si noua. Spune-i sa gandeasca sanatos; spune-i sa gandeasca plin de vigoare.”

Tanarul ii promise femeii sa-i transmita mesajul.

Dupa opt sau zece zile cei doi se intalnira din nou, femeia intrebandu-l:

-“Ce s-a intamplat? Nu i-ai transmis mesajul? – pentru ca in continuare nu vine la intalnirile saptamanale.”

Baiatul raspunse:

-“I-am transmis mesajul doamna, insa acum se incapataneaza sa creada ca e mort. Si nu doar el crede ca e mort, intregul cartier crede, familia mea, chiar si eu cred ca e mort. Si nu mai locuieste cu noi; s-a mutat la cimitir!”

A fost odata un om de afaceri de succes care avea orice isi putea dori – o sotie frumoasa, copii adorabili si o casa mare in care traiau fericiti. Cu toate astea, mandria vietii lui era o pasare cantatoare exotica, pe care o tinea inchisa intr-o colivie si o hranea cu delicatese atunci cand le canta oaspetilor sai.

Intr-o buna zi a trebuit sa plece intr-o calatorie, departe in sud, si inainte si-a intrebat sotia si copii ce cadouri isi doresc – acestia au cerut matasuri fine, faguri de miere si jucarii. In cele din urma a intrebat si pasarea daca isi doreste sa-i aduca ceva anume.

“Doar o mica favoare” raspunse pasarea.

“Orice!” spuse stapanul.

“Va rog, ca in calatorie, atunci cand imi veti intalni verii in copacii pe langa care veti trece, sa le povestiti despre traiul meu de aici”

“Esti sigura? As putea sa iti aduc o bijuterie fina sau fructe tropicale...”

“Nu, doar asta, multumesc”, raspunse pasarea si barbatul pleca putin descumpanit insa reusi sa indeplineasca dorinta pasarii.

Te-ai intrebat probabil de multe ori ce ai putea face pentru a iti spori eficienta personala sau care ar fi zonele de dezvoltare catre care ti-ai putea indrepta atentia si energia astfel incat performanta ta sa creasca si tu sa iti atingi obiectivele stabilite.

Sunt 8 abilitati cheie, numite „abilitati executive”, de care depind in mare masura eficienta si performanta personala si profesionala:  

- Auto-cunoasterea si constientizarea de sine – cu cat te cunosti mai bine cu atat mai usor iti va fi sa faci predictii asupra modului in care poti/vei actiona in diverse situatii si asupra calitatii rezultatelor pe care le vei obtine. De asemenea iti va fi usor sa identifici solutii de remediere atunci cand exista dezechilibre intre abilitatile, cunostintele si energia disponibile la un moment dat si cele necesare pentru atingerea obiectivelor.

Ofera-ti timpul necesar pentru a face schimbarile de care ai nevoie

Intr-o lume aflata intr-o permanenta viteza si in care tentatiile exista la fiecare pas, ne dorim sa facem o multime de schimbari dar cu toate astea, deseori, daca ele nu ne ies din primele incercari, daca apar obstacole, mici esecuri sau nereusite, renuntam mult prea curand, tragand concluzia ca ele “nu sunt de noi”, ca nu vom putea face “niciodata”  lucrurile respective. Nu ne mai oferim timpul necesar pentru invatare si pentru consolidarea noilor achizitii. Nu avem rabdarea si perseverenta sa facem pasi mici pentru ca mai apoi sa obtinem rezultate mari.

Va propun o poveste “metafora” a minunatului terapeut Milton Erickson care sa ne aduca aminte ca cele mai banale lucruri din viata noastra, cum este de exemplu mersul in doua picioare, le-am invatat cu greu, incercand din nou si din nou cu rabdare, perseverenta si incredere, trecand peste stangaciile inerente diverselor etape, pana am reusit.

Cum de Popescu poate? De ce Popescu a luat premiul intai? Tu de ce nu poti?

Asta e doar inceputul... asa invatam de fapt sa facem comparatii. In felul asta cream incet incet ierarhii: cutarica e mai destept, cutarica e mai frumos, cutarica e mai urat, mai prost samd. Si asa ajungem sa gandim in termeni de comparatie.

La locul de munca seful ne compara cu colegul care poate sa faca un raport mai repede, sau cu altul care sta mereu peste program.

In cuplu suntem comparati cu Veronica, Georgel sau Miruna, care sunt ori mai atenti, ori mai ingrijiti, ori mai devotati.