Vorbim aici despre acele lucruri pe care ar trebui sa le aiba o persoana care isi doreste sa fie un coach performant. Calitatile sale de fiinta empatica, experienta de viata pe de o parte, impreuna cu capacitatea de detasare pe de alta parte, competenta relationala, sunt iata elemente de baza pentru oricine se gandeste sa paseasca pe calea formarii de coach.

Si mergand mai departe putem lista:
* maturitate personala si profesionala;
* abilitati si experiente menite sa-l ajute sa mentina un cadru relational propice;
* sa poata propune un cadru pentru a limpezi gandirea clientului;
* munca de dezvoltare personala care sa-i permita cunoasterea aprofundata a "mecanismelor sale de functionare interioara";
* capacitatea de detasare de propriile proiectii, fara a le suprapune pe client.
Si toate aceste competente sunt puse sa lucreze impreuna in cadrul procesului de formare de coaching.

Intervin aici zone de actiune:
- pregatirea pentru coaching->  articularea strategiei de interventie (se iau in calcul instrumentele specifice, obiectivul de a stabili contract de parteneriat cu clientul);
- supervizarea practicii ->  rezulta o distantare si imbogatire a muncii personale prin confruntarea, experimentarea si dobandirea de noi cunostinte si priceperi, sub directa indrumare a unui coach avansat.

Supervizarea

Este o meditatie aprofundata asupra practicii coach-ului, vizand ameliorarea competentelor sale personale si profesionale. Ea reprezinta un spatiu de confruntare, in care coach-ul stimulat de supervizor se va intreba asupra atitudinilor sale, a perceptiilor, a emotiilor, a actiunilor sale. El devine pentru o clipa clientul unui “coach de coach-i”.

Supervizarea este un element esential in practica coaching-ului, si are mai multe sensuri:

- ea ii permite coach-ului in devenire sa ia distanta de sine insusi

- ajunge sa evite sa pice in plasa sistemului coach – client,

- analizeaza, constientizeaza si discutand pe marginea interventiile sale.

Supervizare este de fapt o translatare a relatiei client - coach la un nivel superior de supervisor - coach. Caci exact precum clientul care soseste la coach in cautarea unei viziuni de ansamblu asupra vietii - problematicii lui, tot asa si coach-ul in devenire cauta la superviser-ul sau resursele pentru a se distanta de evenimente, a deveni neutru, a lua in calcul procesele care se deruleaza in background.

Si ori de cate ori este prea aproape de lucruri, nu poti vedea ansamblul. Asa ca departarea, si oglindirea in ceilalti ne ajuta sa distingem si sa intelegem viziunea.
Si ce se intampla in continuare este un fenomen interesant: pe masura ce coach-ul isi aprofundeaza relatia cu clientul, acesta pierde din miscarea de baleiere intre situatii, exprimata prin posibilele situatii in care ar fi dat sugestii, caci “se armonizeaza” cu clientul, “se specializeaza” in el.

In acest context confruntarea practicii cu un tert competent si experimentat ii poate permite feed back, sa se distanteze, sa evite erorile, sa deblocheze situatii, si sa deschida alte posibilitati de interventie.
Supervizarea reprezinta de asemeni cadrul in care coach-ul isi poate analiza dificultatile de practica, elementele contra- transferentiale ale interventiilor, cat si intelegerea functionarii, si a modului sau de interventie. Situatiile pe care le aduce clientul la lumina intra uneori in rezonanta cu o poveste personala a coah-ului, iar supervizarea poate fi locul in care se desface ceea ce apartine clientului de ceea ce apartine coach-ului, este un spatiu in care riscul proiectiv este si el analizat.
Supervizarea are un rol didactic si de crestere a competentelor si profesionalismului coach-ului prin schimbul , invatatura care se preda aici, aportul unei experinte si al unei alte perceptii, “modelarea” unei persoane competente si de incredere. Si apare ca fiind important ca acest coach si superviserul sa imparta un univers referential similar sau cel putin compatibil pentru a se putea recunoaste in modurile de cuprindere a realitatii si tehnicile de mobilizare a potentialului.

preluare dupa  Patrick Amar