M-am gandit un timp daca sa scriu despre recenta mea experienta sau nu... si in timp ce ma gandeam am devenit prezenta si mi-am dat seama de tot dialogul ego-ului... si am decis ca daca undeva la un anumit nivel a aparut aceasta idee, inseamna ca e ok sa las dialogul interior si sa o impartasesc.

Cu aceasta lectie a inceput si experienta... Cat de conectati suntem aproape tot timpul la mintea noastra si cat de putin la centrul fiintei noastre.

Probabil ca ai trait momente in care ti-a fost mai putin usor sa accepti anumite parti ale personalitatii tale. Si aici vorbesc de faptul ca te infurii in anumite situatii, ca esti gelos, ca esti egoist... Insa cine spune ca esti furios? Cine afirma ca esti gelos sau egoist? Cine pune etichetele astea? Mintea... Cine respinge aceste parti? Tot mintea...

Pentru ca un nou nascut nu stie ce e ala egoism pana cand parintii lui nu ii spun ca e egoist daca nu isi imparte bomboanele cu cei din jur. Inca din primii ani de viata suntem conditionati sa fim intr-un fel sau altul. Diferentele culturale sunt cel mai bun exemplu in acest sens... Un chinez traieste altfel decat un European experienta alimentarii cu hrana. Ceea ce pentru un european ar insemna un comportament de nedorit, pentru un asiatic inseamna traire si prezenta.

Iar noi cadem in capcana mintii, identificandu-ne cu starea, spunand: “sunt furios” sau “sunt gelos”... Cine e de fapt furios sau gelos? Cel care afirma de fapt asta... Ego-ul... Insa centrul fiintei noastre nu e nici geloasa nici furioasa... Este si atat... Doar personalitatea poate fi... Si atunci de ce ne identificam cu starile? Fie ele pozitive sau negative?

Sa luam de exemplu furia. Ce traim in momentul in care suntem furiosi? Care este senzatia care apare in corp? Senzatia ne indica nevoia pe care corpul o are, si de asemenea exprima intentia pozitiva a furiei. Pentru ca da, exista o intentie pozitiva a oricarui comportament. Sesizand de fapt acest lucru ne va fi mult mai usor sa acceptam ca exista parti in noi care sunt furioase, geloase sau egoiste... Si in consecinta nu vom mai spune: Eu sunt furios, eu sint gelos sau eu sunt egoist. Nu va mai exista identificarea cu starea. Noi nu suntem starea...

Care va fi pasul urmator? Acceptarea.

Acceptarea faptului ca avem parti care exista pentru a ne indica faptul ca inca mai avem de invatat. Iar prima lectie este ca doar acceptand partile si intrand in contact profund cu ele, le vom putea depasi.

Vrem sa nu ne mai simtim furiosi? Ceea ce avem de facut este sa inlocuim furia cu un alt comportament care satisface aceeasi intentie pozitiva pe care o satisface in momentul de fata furia.

De exemplu: daca intentia pozitiva a furiei este sa ma faca sa ma simt pulsand si plin de viata, voi identifica un comportament care imi genereaza aceeasi traire, ca de exemplu dansul, sau sportul.

De multe ori nu e usor sa intri in contact cu aceste parti... Acest contact profund poate scoate la iveala experiente dureroase din trecut. Insa cat de mult ne dorim sa imbratisam o existenta completa? Atunci cand vom descoperi ca noi nu suntem trecutul nostru, atunci vom fi pregatiti sa il lasam deoparte. Abia atunci va incepe calatoria in profunzimea fiintei noastre.

Lasa la o parte conditionarile si identificarile. Fii prezent in fiecare moment al vietii tale. Traieste ca si cum astazi e ultima zi a vietii tale.

Accepta acum provocarea “calatoriei” in esenta fiintei tale!

Si de ce nu, un prim pas in calatorie il poti face in Tabara de explorare si coaching din Delta Dunarii.