Cuvintele si magia au fost la inceput unul si acelasi lucru..si chiar si astazi cuvintele isi pastreaza din forta lor magica. (Sigmund Freud).

In orice forma de terapie care implica multa interactivitate (precum hipnoza), cuvintele joaca un rol central, devenind un instrument de lucru care faciliteaza accesul la reprezentarile metaforice, simbolice ale clientilor.

Fondatorii NLP-ului, Richard Bandler si John Grinder explica in Structura Magicului ca atunci cand folosim limbaj cream de fapt modele de reprezentarea a experientei noastre. Iar aceasta experienta se bazeaza pe modul in care percepem lumea, iar la randul lor, perceptiile sunt modelate si limitate de alte tipare si sisteme de reprezentare.

Neozeelandezul David Grove studiind scripturile celebrilor terapeuti Virginia Satir si Carl Rogers, si-a dat seama ca acestia isi scoteau clientii din cadrul original de referinta reusind astfel sa sondeze metaforele in care erau codate tot felul de informatii utile. Si faceau acest lucru prin simpla reluare si repetitie a cuvintelor clientului.

Intrebarile specifice limbajului curat dezvoltate de Grove sunt extrem de eficiente pentru ca utilizeaza cateva metafore lingvistice care sunt comune in hartile tuturor. Avem:

-'altceva-ul' (pronume nehotarat, fara continut, dar care trimite catre faptul ca mai exista ceva ce poate fi descoperit),

-'ce fel de'? formulare care exprima categoria si cere totodata lamuriri si detalii suplimentare asupra atributelor,calitatilor metaforei

-‘ca si cum': comparatia care evidentiaza de fapt metafora clientului

-'unde': care exprima locatia.

Pentru ca intrebarile contin foarte putine implicatii si presupuneri se numescintrebari curate, sunt de fapt formulari vagi si generale, golite de continut.

Totodata, exista o serie de reguli referitoare la tonalitate, volum, ritm, la proprietatile vocii si la sintaxa. Adresarea intrebarilor este insotita de o modifcare a modului obisnuit in care vorbesti. Astfel:

• viteza cu care adresezi intrebarea este redusa la jumatate,
• tonalitatea este usor mai grava si mai profunda,
• uneori poti folosi si un ritm sau o cadenta ritmata,
• intrebarea are un nota de curiozitate si de mirare,
• particularitatile vocii (idiosincretismul): accentul, pauzele chiar si oftatul clientului sunt oglindite.

Toate aceste schimbari ofera clientului o experienta modificata, alterata, chiar daca, terapetul nu face decat sa repete cuvintele folosite de client.

Sintaxa limbajului curat are cateva particularitati si suna ciudat daca il folosesti in conversatii obisnuite! Pacing-ul si leading-ul sunt la fel folosite intr-un mod diferit. Spre exemplu, toate intrebarile incep cu conjunctia și, fiind orientate catre prezentul perceptual al clientului. Sintaxa generalizata, in forma sa completa cuprinde patru componente:

Si (pacing pe cuvintele clientului) urmat de

Si cum/cand, urmat de

intrebare, urmata de

referirea la experienta propriu-zisa (cuvintele clientului)

Spre exemplu, clientul spune: Sunt confuz. Terapetul, intrebuintand principiile limbajului curat poate raspunde astfel: Si esti confuz. Si cand esti confuz e ca si cum..? Mai este ceva legat de aceasta confuzie?

Intrebarile de baza: exista noua intrebari de baza, doua cer informatii despre atributele metaforei folosite de client si doua cer informatii legate de loc si spatiu. Sunt doua intrebari care fac referire la trecut si doua care fac referire la viitor (din perspectiva perceptuala prezenta a clientului):

1. Si mai este ceva legat de....?

2. Si ce fel de....este acel....?

3. Si unde este....?

4. Si in ce zona se afla....?

5. Si ce se intampla dupa....?

6. Si apoi ce se intampla?

7. Si ce se intampla chiar inainte de....?

8. Si de unde ar putea proveni.....?

9. Si asta....e ca si cum...?

Asadar, functiile limbajului curat sunt:

- certifica si confirma experienta clientului exact asa cum e descrisa de acesta, fara a o contamina cu propria harta;

- apoi directioneaza clientul asupra perceptiei sau experientei lui;

- incurajeaza clientul sa-si exploreze propriile metafore de viata.

Limbajul curat este un instrument folosit pentru a ajuta clientii sa exploreze simbolurile si metaforele care compun harta lor mentala. Daca un client iti va spune "Vad rosu in fata ochilor", terapeutul ar putea presupune ca aceasta inseamna ca se simte furios. In fapt,"rosul" ar putea fi la fel de bine o componenta critica a experientei persoanei.

Lawley si Tompkinks, folosind metoda clean language au dezvoltat un model terapeutic care faciliteaza demersul clientului in automodelare si explorarea propriilor metafore de viata. Aceasta metoda se numeste modelare simbolica si porneste de la ideea conform careia clientii au acces deja la toate resursele necesare schimbarii, iar rolul terapeutului este sa asiste clientul in cresterea familiaritatii fata de simbolurile lor mentale si strangerea de informatii despre lumea lor simbolica.

Te vei intreba probabil cum principiile intrebarilor curate ajuta terapeutul sa inteleaga si sa empatizeze cu experienta clientului? In nici un fel, caci in realitate, focusul este pe informatie si nu pe client sau pe terapeut. E o noua metoda de abordare in care terapeutul stabileste raport si face pacing, dar nu are nevoie sa inteleaga experienta si metafora clientului. Terapeutul pur si simplu lucreaza cu ce are, iar clientul trebuie sa devina constient de felul in care simbolurile interactioneaza si ii modeleaza lumea interioara si exterioara.

Caracteristicile non-verbale ale limbajului curat se refera la modul in care iti folosesti vocea si corpul pentru a explora modul in care clientul tau comunica non-verbal prin alegerea si definirea unui:

1.  Spatiu perceptual

2. A corpului ca metafora vie

3. A expresiilor non-verbale

Se vorbeste de un spatiu perceptual care este reprezentarea simbolica a metaforelor externe si interne ale clientului. Corpul acestuia va indica intotdeauna unde se afla aceste simboluri, in ce directie se misca si cum interactioneaza. Atunci cand le cream contextul optim, clientii se vor orienta inconstient catre spatiul si imprejurarile fizice si concrete si veti observa ca obiecte precum ferestre, usi, oglinzi, umbre corespund metaforelor lor interioare. Prin simpla invitatie de a lua un loc in camera unde doresc, clientul din nou va face o aliniere a spatiului perceptual cu cel fizic si se va aseza in locul in care se simte cel mai confortabil, va alege spatiul care ii inspira siguranta si protectie. Asa cum spunea David Grove, spatiul fizic iti va deveni co-terapeut daca vei sti cum sa il integrezi si cum sa il explorezi.

Cum te aliniezi spatiului perceptual al clientului? Prin observare si calibrare: sesizeaza cum clientul tau isi foloseste corpul pentru a indica locatia unui simbol, asadar e necesar nu doar sa folosesti si sa faci pacing verbal, ci chiar sa adopti gesturile si miscarile clientului.

Studiile clinice indica faptul ca directia, unghiul si focusul privirii sunt adesea corelate cu perspectiva perceptuala a unei amintiri sau a reprezentarii simbolice asupra lumii. Directia privirii unui client este usor de urmarit atunci cand acesta isi fixeaza ochii spre o directie anume (privitul spre fereastra) sau pe un obiect anume (scaun,carte etc), sau cand e focalizat pe o textura sau o forma anume (modelul de pe covor, o umbra etc), sau cand priveste defocalizat in spatiu. Toate acestea pot fi raspunsuri la modul in care clientul si-a configurat lumea sa simbolica.

Pe langa delimitarea spatiului vizual si interactiunea cu acest spatiu, corpul clientului devine furnizor de mesaje si simboluri. Felul in care adopta o anumita pozitie si o mentine, felul in care face anumite gesturi. Alternativ se poate intampla ca anumite cuvinte sa fie rostite doar insotite de anumite pozitii sau anumite gesturi. Orice parte al corpului sau chiar intregul corp poate fi o metafora vie. Acordati atentie:

1. Expresiilor faciale: grimase, tuguiatul buzelor, rictus, incruntare, roseata, miscarea buzelor, oftat etc.

2. Expresiilor corporale si particularitati de miscare: ticait (cu degetul sau cu piciorul), bataie, infiorare, tremur, ritm respiratie neobisnuit.

3. Interactiunii cu propriul corp: gesturi de imbratisare, rosul unghii, suptul degetului, atingerea parului, smulsul firelor de par etc.

4. Interactiunea cu obiecte fizice: rearanjarea hainelor, imbratisarea pernei, pix in gura, jocul cu bijuteriile sau accesorii, etc.

Expresiile non-verbale : se face distinctie intre calitatile vocale folosite pentru a exprima cuvinte si exprimarea altor sunete. Expresiile non-verbale reprezinta sunetele care insotesc  cascatul, respiratia, aranjarea vocii, tuse, inghititul, suflul, mormaitul, boloborositul, rasul si producerea unor aliteratii, interjectii si exclamatii. David Grove a constatat ca aceste sunete reprezinta o sursa a informatiei simbolice la fel de importanta ca si cuvintele sau imaginile. Mai mult decat atat, aceste expresii non-verbale codifica informatii de care clientul nici macar nu este constient.

Oglindirea acestor expresii, la fel ca in NLP (cand se face pacing), este o modalitate de a recunoaste experienta clientului si de a-l incuraja sa ramana concentrat pe perceptiile, trairea si experienta lui. Mai mult, daca vrei sa obtii un anume feedback, transforma acel sunet intr-o fraza substantivala.

Pentru inceput cereti-i clientului sa vizualizeze si sa retraiasca ultima situatie cand s-a confruntat cu problema sau cu simptomul respectiv.

Dupa realizarea inductiei, continuati astfel:

Problema pe care o ai este de mult in mintea ta, e blocata acolo de mult prea mult timp..ai incercat sa o ignori, ai incercat sa te prefaci ca nu e acolo, chiar ai incercat sa fugi departe de ea uneori...dar acum, meriti sa te eliberezi de ea.

O sa incep sa numar de la 1-5 si pe masura ce numar problema respectiva o sa creasca si o sa se amplifce din ce in ce mai mult pana cand va deveni mai reala decat a fost vreodata.

Incepe numaratoarea 1-5, incet, cu pauze pentru a creste si a amplifica experienta. Sesizeaza semnalele fizice de incongruenta, inconfort.

Acum concentreaza-te pe acea problema din mintea ta in timp ce eu numar de la 10-1..

Poate ca mintea ta va zbura aiurea si va incerca sa caute prin ganduri, amintiri, locuri..dar sarcina ta e sa mentii acel sentiment, doar acel sentiment, acolo in mintea ta in timp ce eu numar de la 10-1..

Si pe masura ce numar, subconstientul tau o sa te poarte pe linia timpului, in trecut, de parca nici macar nu ar exista notiunea de timp..o sa te poarte pana la un moment, un loc sau o persoana sau un gand din trecut care are de-a face intru totul cu problme ta. Vreau atunci sa-mi spui care este primul lucru la care te gandesti, fara a incerca sa-l intelegi, fara a-l explica, doar spune-mi ce-ti vine pe moment..

...in timp ce numar descrescator pana la 1.

Incepe numaratoarea de la 10-1, pastrand o pauza mai lunga intre 2-1. In tot acest interval, clientul iti va fi oferit ceva informatii cu care sa lucrezi: aici este momentul in care utilizezi principiile limbajului curat. Foloseste acea informatie pentu a relua procesul si pentru a verifica daca lucrul respectiv este cauza problemei. E usor de spus: daca este cauza generatoare, atunci problema isi va pierde din intensitate, va deveni din ce in ce mai fada si usor de controlat. Daca acest lucru nu se intampla, inseamna ca inca mai ai de lucrat.

Adreseaza intrebari specifice limbajului curat pentru a:

- cere detalii despre metafora clientului: Si acest....e ca si cum....?

- cere detalii despre atributele, calitatile metaforei: Si mai este ceva legat de..../ Si ce fel de....este acel.....?

- cere detalii legate de locatie: Si unde este..../ Si in ce zona se afla localizat acel....?

- proiecta clientul in viitor: Si dupa...ce se intampla/ Si ce urmeaza sa se intample?

- proiecta clientul in trecut: Si ce se intampla chiar inainte de..../ Si de unde ar putea proveni acest....?