|
Sep 22
2011
|
A fost odata un om de afaceri de succes care avea orice isi putea dori – o sotie frumoasa, copii adorabili si o casa mare in care traiau fericiti. Cu toate astea, mandria vietii lui era o pasare cantatoare exotica, pe care o tinea inchisa intr-o colivie si o hranea cu delicatese atunci cand le canta oaspetilor sai.
Intr-o buna zi a trebuit sa plece intr-o calatorie, departe in sud, si inainte si-a intrebat sotia si copii ce cadouri isi doresc – acestia au cerut matasuri fine, faguri de miere si jucarii. In cele din urma a intrebat si pasarea daca isi doreste sa-i aduca ceva anume.
“Doar o mica favoare” raspunse pasarea.
“Orice!” spuse stapanul.
“Va rog, ca in calatorie, atunci cand imi veti intalni verii in copacii pe langa care veti trece, sa le povestiti despre traiul meu de aici”
“Esti sigura? As putea sa iti aduc o bijuterie fina sau fructe tropicale...”
“Nu, doar asta, multumesc”, raspunse pasarea si barbatul pleca putin descumpanit insa reusi sa indeplineasca dorinta pasarii.






Cum de Popescu poate? De ce Popescu a luat premiul intai? Tu de ce nu poti?
M-am gandit un timp daca sa scriu despre recenta mea experienta sau nu... si in timp ce ma gandeam am devenit prezenta si mi-am dat seama de tot dialogul ego-ului... si am decis ca daca undeva la un anumit nivel a aparut aceasta idee, inseamna ca e ok sa las dialogul interior si sa o impartasesc.
"Fear is a question: What are you afraid of, and why? Just as the seed of health is in illness, because illness contains information, your fears are a treasure house of self-knowledge if you explore them." - Marilyn Ferguson







Coach Blog